meme-les-anges-aiment-la-mer
A storia hè quella di un omu, Marc, cinquant’anni, architettu in Pariggi.
Trè donne funu impurtantissime per ellu, trè cumpagne sfarente, trà tutte e personne chì l’ anu lasciatu un ricordu :
A storia si sparte trà a narrazione, à u presente, quandu u persunaghju soffre di solitudine, è passaghji di riflessione, d’introspezzione induvè Marc piglia cuscenza chì a so vita fù un crucivia frà tutti quelli / quelle chì anu stampatu ( o più o menu ) a so esistenza.
Una scrittura linda : l’autore mi pare penserosu d’ esse lettu cun facilità : frase simplice, chì correnu d’una pagina à l’ altra è chì facenu avanza prestu a narrazione : si gjunghje à l’ ultimu cun l’ impressione d’avè lettu in furia, senza tempu persu .
Thema classicu di u famosu bilancciu di i cinquant’anni : ghjunti à st’età, guardemu tutti in daretu : U passatu, ciò chè n’ avemu fattu bè o male : sarebbe ancu un passagiu obligatoriu per pudè campà di più è forse megliu.
Ma, a nostra epica c’impone d’ esse felice senza avè più primura di u passatu, è ghjè quessu u paradossu essenziale di stu libru ! Chì a vita hè troppu corta, è chì omu deve fassi piacè prima chè tuttu! Chì ùn si deve più teme u sguardu di l’ altri, cappià tuttu, ricumincià per esse felice è solamente felice !
meme-les-anges-aiment-la-mer
È purtantu, ogni parolla di stu librettu mi rammenta « Fiure » una bellissima canzone di u gruppu BARBARA FURTUNA, fatta di nustalgia, è di visi cari …

                                                                                                 Anne-marie Sammarcelli, per Musa.


En savoir plus sur Musanostra

Abonnez-vous pour recevoir les derniers articles par e-mail.

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *

En savoir plus sur Musanostra

Abonnez-vous pour poursuivre la lecture et avoir accès à l’ensemble des archives.

Continue reading