1.Quale hè chì s’arricorda di u tintu di Santunellu di Mola ? « À quellu paisolu postu nantu à stu sciappale in cima di San Martinu di Lota nimu si primura, allora pensate à Santunellu, mancu à dilla ! » Mi dice à meza voce, Ghjanettu, u niputinu.

2. Ma quantunque v’aghju da cuntà a so storia cummuvente tale è quale ch’ella m’hè stata trasmessa da a bocca da u nipotinu, ellu stessu, in piazza di u paese. U zione avia fattu da fattore per ‘ssu Parigi cum’è tant’altri sanmartinaghji chì avianu francatu u pozzu da stantassi u so pezzucciu di pane. Hè veru ch’à l’epica c’era pocu à ruspà in ‘ssu lucucciu scugliosu scantatu à l’umbria ! Tandu ùn valia à erziculà, ci vulia à stacci cum’ellu averebbe dettu Grossu Minutu in un circustanza altra.. È cusì per noi altri hè stata longa a cumpagnia di quelli chì imbarcavanu nantu à i battelloni per ùn pate di fame. À oghje d’oghje sò cambiati l’affari cù u turissimu à battellate è i risturanti à ogni scornu di Corsica. Tandu ùn ci era a vicata di u turisimu, ùn c’era ! Ma per Santunellu avvezzu à pidichjà per ste machje è atticcià per sti monti , più bellu misteriu chè pidone ùn pudia sunnià.

3. Ci vole à dì chì In sta bella pieve di Lota ùn mancanu chjassi, viottuli è altri andati. Camminà po cammineghjanu da sempre i lutinchi è vi l’anu elli u stintu di marchjà senza sfiatà è di l’infurcatoghja mai più grande chè u passu ! Era firmatu cum’è pruverbiu : I lutinchi tutti scarpinchi ! Ùn hè pocu dì ch’esse pidone à certi paisani, quessa andava cù i so pedi! Santunellu, chjuculettu è smilzu di statura ma pedi sicuri, ùn l’incriscìa mancu appena da zitellone à attippà ver di a Bocca San Leonardu o Bocca Antiglia è di catapultà di l’altra banda induve u sole si ciotta in u mare di punta à Farinole è Olmeta di Capicorsu. Pedilestu, avia ancu curatu da zitellu un bellu rochju di capre banderecce meze salvatiche. Quella scola bandereccia era una bella scola per pidichjà qualchissia u locu è u tempu, era ! Ùn stete tantu in forse Santunellu quandu un parente à a longa, stallatu di pocu in Parigi è ben intesu, scumbattendu da un stellu à l’altru, saccu à collu tracarcu à lettere è altri dispacci , li prupunete di raghjunghjelu per guadagnassi un pezzu di pane ‘ assicuratu’ cum’ellu l’accertava. Ghjè cusì, ‘core alegru, chì Diu t’aiuta’, Santunellu, digià omu fattu era sbarcatu in lu 1920 in Parigi. È si sbucinavanu l’anni è, ancu cù piglia è ripone, tuttu andava senza intoppu maiò fin’à quellu ghjornu maladettu!

4. Stalvavu u fattu in lu 1943. In l’entre di u 43, eramu di ferraghju. Santunellu avia capulatu à sessantina è li fermava dui anni è tanti à fà per licenziassi. S’era sempre vechju figliu. Era u so destinu dicia cun quellu ‘fatum mediterraniu’. In quellu ghjornu pessimu, compie a so turnata, Santunellu s’avvìa ver di Montreuil, una cingula parigina pupulata à impiegati à paghe misere. Ci era una bella tirata è u metro pariginu li permettìa di risparmià una bella stundetta raghjunghjendu a stazione Nazione nanzu di compie à pedi fin’à so piccula stanza à l’ultimu pianu sottu à u granaghju. Cum’è di solitu, tempu pusatu in u bancu di u metrò pariginu , capu ghjimbatu, berrittinu in manu, u trinnichellu l’azzicava è stancu mortu a si penciulava. À cantu à ellu, c’era una bella donna incappellata, di cuntegnu reale, affiancata à un omu chì la tenia à braccetta.

5. Di pettu à elli, in posoni nantu tuttu u bancu, sticchitu sticchitu i fighjava tramindui in catarochju un tenante tedescu, visu crudu cù i so galoni è e so botte luccichente. Mentre chì u metrò rientrava in u tunellu si sentì un gridu acu è dopu un schjaffu tramendu. Francatu ch’ellu hè u passeghju scuru, in piena luce si vidìa quellu alemanu, ochji sburlati chì si palpava u merlettu rossu imbaghitu. Stupiti, I passegeri ritinìanu u so fiatu è ùn si sentia mancu l’aria. U tedescu aprì à bocca quandu chì Santunellu s’arrizzò pianu pianinu è d’un riversciu di manu li schjaffò un paghju di pattoni di quelli. Tandu ci fù un mughju orribile di porcu pulzatu chì surtì da a cannella di u doppiu minatu da fà scuncià vacche pregne, capre ingrussate è tutti quanti. À l’arrestu di a stazione ci fù u parapiglia è teni. Dui pulizzeri francesi in affacca nantu à calata di u metro agguantavanu l’omu, a donna è Santunellu.

6. In quattru è trè sette, funu purtati à coghja vaccina in a prifettura di pulizza da esse interrugati. Prima a donna cù u so maritu. Tocca à Santunellu, ellu timicone stava mutu à e quistione. Nunda à fà, fermava mutignone. In una sala meza bughjosa chì sentia u rinchjosu sottuterra di a prifettura è u fumicheghju di e sigarette compre à u mercatu neru, e quistione ùn piantavanu mai ! À chì si ghjucava à l’usu di i filmi pulizerri di seria nera, à chì à l’usu di trappule fine fine. Ognunu avia u so versu ma nimu avia cumpassione. Senza frizione davanti à stu puveracciu aggrancatu nantu à un sgambittinu troppu altu per ellu. Un pulizzeru rostru chì a purtava in faccia u minava à bracciu altu ma nunda ci facia. Santunellu intilatu, ùn lentava una parulla mancu per more. Un altru pulizzeru azezu cum’è una lovia pigliava à rilleva per ùn lasciallu rifiatà à Santunellu: « Ùn vi capiscu micca ma spiegateci u vostru gestu. Un’incisa simule ùn ci hè mai vista. Parenu fole, parenu. Un altru inalteriatu, li cacciava quella tunata: « Ma ùn capite niente, site una zucca, site ! È un altru chì a si pruvava cù a calma : « Voi, ùn site micca u maritu . » « Soca , cunniscìate a donna ? » « Hè stata inghjuliata da l’ufficiale ind’è u tunellu è tandu voi…. ».
Ellu, sempre capu ghjimbatu, è gambe pindulioni, mutu, mutu, facìa innò cù u capu,. Un altru pulizzeru mezu scherzosu li disse : « Ùn mi dite micca ch’è vo site l’innamuratu di a donna. » Ma ellu, à a zitta è a muta, facia sempre di nò cù u capu. Tandu un’altru pulizzeru incalcò fendu una uchjata à i so cumpagni: « Ghjè una dunnetta chì basta ! . » È surrisu in bocca, smanicciendu cù quellu sottintesu: « Ete sceltu bè, ete !. Voi sì, i corsi ! Voi sì , i corsi ! » È i sbirri francesi avvezzi à fà e lusinghe è u rinchinu à i putenti di scaccanà, di sbillicassi à panza in terra. Dopu à sta trustata, Santunellu si scoglie di u sgambittinu pianu pianinu, è capu pisatu, cù a calma, in quattru ochji d’una voce stagliata li cappiò : « ‘ Eiu o Monsieur, quandu ch’aghju intesu u schjaffu è vistu dopu a guancia rossa di stu ufficiale m’hè persu chì sta maladetta di guerra era compia ! U Signore ùn paga micca tutti i sabbadi è a dicu ancu per voi, a dicu. » Parulle linde ; tante fierezze in stu omu paisanescu, naturale, semplice à pettu à sti vigliachi ! Tacianu i scaccani. Rise ùn ci funu mancu stampa in sta sala murtulaghja. Eranu tutti culpiti da sta cacciata santa è chjara. Santunellu ùn a ci francò di stu fattu è hè statu cundannatu à morte senza altru.
Ancu di grazia per a so memoria quella passata tragica fù palisata à un corsu. Ellu, impiegatu è bè in a Prifettura , compia a guerra si fece un duvere di dilla à a parentia.

7.Ghjè cusì chì s’hè firmata a so vita. Ghjannettu pusatu nantu à muraglietta di u paese avia vulsutu fammi capace : « Sapete i mei, m’anu sempre dettu quant’ellu era bravucciu Santunellu. A so mammone chì l’hà curatu da chjucu li dicia spessu : ‘O ciù : ùn ti scurdà, a spada di u mele vince quella di l’acciaru’. Ghjè cusì chì Santunellu , a so vita sana, hè statu bravu cum’è u pane cum’ellu si dicia tandu. Figliu solu è fantinu, hà sempre tenutu u so muneru di bravu figliolu. Da Parigi tutti i mesi spedia u so pocu è tantu à i so genitori fin’à i so ghjorni nati. Mai ùn hà scagliatu. I so paisani eranu i so pari. À mezu à elli, ridia quant’è un zitellu quand’elli li dumandavanu : ‘O Santunè, lettere quantu ne ai spesu annu ? Spende eiu ùn spendu tantu’ rigirava bocca à risa Santunellu! In vacanze dava sempre una manu à e faccende di casa è di fora. È tandu ch’ellu ci era un sumerellu in a stalla sottu u sulaghju, u curava da listessa primura ch’ellu a facia da zitellu. T’era sempre d’ambiu campagnolu. Quandu chì babbu li dicia d’arriposassi nenzu di vultà à strazià per issu Parigi, ellu dicia d’una voce chjara : ‘Voi quì, n’ete patite di e peghju, o Bà !’ Tù sì ti si strapazzatu à dicippà è à fà u carbunaru sopra ver di Canale. Guardami ghjà quì tutti sti muri à l’asseccu per mantene una manata di terra misera da pone un pugnu di pisi, favi, cipolle è pomi’. U so dettu era chì u Signore avia sbarcatu in Corsica è averebbe dettu : ‘ Vai drittu O corsu chì in pulla via ti veneraghju’. » È po dopu à una firmatuccia, avia aghjustatu : « Guardate sta muraglietta in piazza, fate contu di vede tutti l’anziani à pusà quì, cum’è l’acelli à l’appollu nantu à un filu telefonicu ! A si chjachjaravanu à u frescu sottu à i platani seculari Pocu cambiati l’affari ! Tempi è tempi ! Avà l’istate ùn posanu più i sanmartinaghji da tantu ch’elli v’anu messu tavule, tole, carreghe è tuttu u furuschjulu per i sciali di turisti . Ùn ci n’hè chè per i soldi !
Mi dicia cusì Ghjannettu, mentru ch’ellu puntighjava a Serra ver di a Cappella San Ghjuvanni fin’à u Monte Foscu è u Monte Prunu induve ch’elli chì sò pratichi di sti lochi cunnoscenu cum’è l’avè Maria ì chjassi, viottuli andati, ochji è altri aggrotti ascosi È cum’ellu si parlessi in sè stessu, dicendumi di tù: ‘ Sai u signore ùn paga micca tutti i sabati, hè stata detta d’una voce franca cum’è s’ella fussi venutu da sta terra. Ancu spaisatu t’avia sempre l’ambiu paisanescu, u veru stintu corsu. Di l’anziani t’avia lasciatu i mendi di l’inviglia è t’avia pigliatu u più bonu : u versu di a spartera cusì scarsu à oghje chì d’oghje. Nantu à stu puntu, à Mola chì l’avia vistu ingrandatu è qu’ellu tenia cusì caru, l’avia scrittu una canzona semplice.
Nanzu di licenziassi, dopu à un silenziu longu : « Ellu era in bonu cù tutti, u chjamavanu acconciu. Per me contu, in a strage di a guerra di u Quaranta, hè un veru antieroe. ».
À sente u niputinu, ci serìa à l’annuttata, quandu chì fala u muntese da u Pinzalò à fà fraschighjulà u frundame di qualchì castagnone, quella voce linda è fiera chì cantichjeghja a canzona di Santunellu di Mola. Qu’ella ricucchessi puru da l’ombria à a sulana !

 
 


En savoir plus sur Musanostra

Abonnez-vous pour recevoir les derniers articles par e-mail.

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *

En savoir plus sur Musanostra

Abonnez-vous pour poursuivre la lecture et avoir accès à l’ensemble des archives.

Continue reading