“Una bella voce si spenghje”, cusì m’hà dettu un amicu quandu l’aghju amparatu a trista nutizia. Bella voce, hè vera, è cù parechje tunalità, una più ricca chè l’altra. Guidu Benigni si n’hè andatu.

Par : Marianne Laliman

Quellu chì si dicia più militante di a lingua chè scrittore vidia a literatura ind’u campu largu di una lingua “viva” chì, s’ella ùn hè più lingua di u pane, firmava per ellu lingua di u core è pudia parlà di tuttu. È ellu a facia parlà di tutte e manere : rumanzi, favule, puesie, canzone, nuvelle, traduzzione. U “militante” ci lascia un opera generosa è multiplice, rimarchevule ancu di più quandu omu pensa chì a scrittura hè stata per ellu una segonda vita, dopu à una longa carriera militare. Sta via ch’ellu hà pigliatu incitatu da Ghjacumu Thiers, forse senza credeci tantu à principiu, s’hè fatta bellu è longu camminu induv’ellu hà trovu lettori è ricunniscenza di u so talentu, essendu premiatu pè Amadeu u Turcu (2002, Premiu di u libru corsu) è L’Affreschi di a Santa Trinità (2013, Premiu di i lettori corsi).

Eiu, à Guidu Benigni l’avia scupertu circhendu lettura appena à l’azardu, parechji anni fà. Aghju lettu Ieiettu è u mo affettu pè st’autore hè natu cù stu picculu rumanzu chì ci conta a vita d’un simpliciottu in un paese di Corsica à l’epica di a prima guerra mundiale, un disgraziatu chì attempu natu li cascanu tutte : a mamma more parturiendu, u cininu hè mezu strangulatu da u curdone, u facenu cascà, u brusgianu cun acqua troppu scaldata, è anc’appena l’anneganu pè lavallu. È cumè s’ella ùn bastava, stu zitellu averà una certa particularità anatomica chì averà un influenza nant’à a so vita, chì li permetterà di truvà appena di felicità… ma chì u prete vede cum’è “a marca del diavule”…

Hè cusì ch’o aghju incuntratu un universu sanu induve si mischjanu passatu, realisimu, invenzione è risa, cù e so fiure quasi simboliche : u prete Lampione chì trova u diavule in tutt’occasione, u stitutore Calamari, una mammana chì pò esse ancu strega, u merre di u paese, u sgiò è i povari… Un veru microcosmu chì si ritrova in unipochi di raconti soi è chì riproduce cun spiritu a vita paisana d’una Corsica di tandu, cù e so stonde di felicità è cù i so tempi duri di miseria, di guerra o di malatia.

A Corsica di u 2075

Allora a sò, tuttu què puderebbe fà pensà à e solite tematiche nustalgiche d’un epica persa. È un suppulellu di nustalgia ci serà, ma passatisimu micca. Eiu ci aghju trovu piuttostu tennerezza, imaginazione, risa è, ogni tantu, l’intervenzione d’un sguardu criticu nant’à certi aspetti di a sucetà o i difetti di l’omi. A Storia l’interessava assai à Guidu Benigni è hè sigura ch’ellu ne hà nutritu a so opera, a “grande” Storia cumè quella più mudesta di a ghjente simplice. Da l’antichità à a segonda guerra mundiale, passendu pè u Medievu, hà trovu a so inspirazione parechje volte inde u passatu.

Ma l’interessavanu ancu u presente è l’avvene, sin’à imaginà a Corsica di u 2075 (Ostrisorma). È po, s’ellu hà scrittu pè u più in corsu, e so rifarenze ùn eranu limitate à quelle di l’isula. Frà altre qualità, era un Lettore è un omu avvezzu à incontrà culture diverse, ciò chì l’hà purtatu à traduce à Dante o à Federico Garcìa Lorca per indettu.

“A lingua corsa pò traduce tutte e lingue di u mondu”
cusì ci avia dettu quellu chì cunniscia u piacè di e lingue è u piacè d'esplurà i ligami trà u corsu è l'altre, chì sapia vede a puesia di e parolle.

Da leghje ancu : Una nova edizione di Pesciu Anguilla

Una persunalità accessibile

Si puderia parlà ancu di a so passione pè u cavallu è di a ricchezza di u so travagliu nant’à st’animale è u so universu. O mintuvà a so cullaburazione à Bonanova, a rivista di l’associu di u Centru Culturale Universitariu, induv’ellu scrivia nuvelle, analisi o cronache sin’à i recenti numari. Aldilà di tante attività, cunniscenze è cumpetenze, firmava una persunalità accessibile, sempre prontu à risponde à e sullicitazione per parlà di a lingua, a literatura, a storia o l’arti.

Musanostra l’avia invitatu à participà à e Raghjunate di Castagniccia in u 2018 è à u Salone di u libru in Bastia in u 2020 è ci avia datu u gran piacè di a so prisenza cù curtesia è interessu pè i nostri scambii.

Iè, una bella voce s’hè spenta, quella di un militante ma sopr’à tuttu d’un omu sinceru, di cultura è d’apertura.

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *