Per mammona di l’Oretu è u pueta Ghjuvanteramu
A rivecu pusata à l’umbria
Quand’ellu si pisava u ghjornu
E cun la so pala ripunia
U pane scaldatu di u fornu
A rivecu torna à la sulana
Murmucinà ci quattru strufate
Di e parolle d’una nannanna
Qualchi volta appena scurdate
I passi muti à l’incertezza scura
Facianu risaltà a memoria
Dopu si ricalava di più sicura
Ripigliendu u filu di a so storia
Sott’à una pergula duve a vigna
Ricupria cun e so rame sticchite
A travata di la so umbriccia pagna
Sculavanu l’ore, stonde infinite
A trifuna di u pizzicu minicu
Saltichjava à nantu à e dece dite
E nostre rise sincere per stu ghjocu
Puntellavanu ghjurnate cumpiite
Cun lu to vestitu tuttu di neru
E li to capelli intrecciati
Chì sbarsavanu da u mezaru
Sopr’à i to ochji inchjuculiti
Cun le to mani agrunchjate
Accasgiulendu i to figliulini
Cum’e radicelle sparguliate
Per fà ricrese li novi pulloni
Ere tù la nostra fata
A to voce chì tramanda
Mammona mai scurdata
Hè lu core chì cumanda
                                                                                        U sallichju
 

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *