U Sallichju
Bonghjornu,
Arriccamà un pezzucciu
D’una stofa lacerata
O piantà un arburucciu
In a terra marturiata
Pone l’inchjostru schjaritu
Nant’à un incalcu neru
Vede ch’ellu ùn hè svanitu
U to impegnu sinceru
Caccià e cavezze lene
Di e facce azzittate
E spiccicà e catene
Di le mani aggrunchjate
Quant’ellu pò fà un omu
Pè un avvene sebbiatu
D’un carratteru indomu
Porta celu spurgulatu
Rialzà ogni petruccia
E accuncià un casellu
Zuccà indè issa casuccia
U castagnu d’un purtellu
Cum’è le crine sudate
A chì vince u so pane
Isse strazie ùn sò rubate
S’arrizzanu ogni mane
Inventà per l’altra leva
U rinnovu operaghju
Avè sempre ‘nu l’idea
D’esse ghjustu un vercaghju
Quant’ellu pò fà un omu
Pè un avvene sebbiatu
D’un carratteru indomu
Porta celu spurgulatu
Sbanì ogni gustu aspru
D’una lingua minacciosa
Chì ci porta à u disastru
Ch’ella sia vergugnosa
Un serà u vigliaccone
Chì tomba per dui soldi
Neppuru u lazarone
A furà si scarpi novi
Circheme di mantene lu
U pugnu strittu pisatu
Cum’ellu facia ellu
Capu à capu indiatu
Quant’ellu pò fà un omu
Pè un avvene sebbiatu
D’un carratteru indomu
Porta celu spurgulatu
c